Septembrie, trei colecte deodată și un melc pe nume Gigel
Povestea adevărată a primei săptămâni de școală pe grupul de WhatsApp al clasei - trei colecte deodată, 60 de mesaje la 6:58 dimineața și un transfer de 44,99 lei în loc de 45. Despre viața de casier de clasă, cu zâmbetul pe buze.
Septembrie, marți, 6:58 dimineața. Încă nu m-am ridicat din pat, dar pe grupul clasei am deja 60 de mesaje necitite.
Deschid un ochi. Cu celălalt mă tem.
Trei colecte, o săptămână, zero date clare
Într-o singură dimineață pornesc trei chestii deodată: banii de excursia la Sinaia, cadoul pentru doamna și fondul comitetului de părinți. Toate „până vineri". Care vineri? Nu se știe. Vineri e o stare de spirit, nu o dată din calendar.
Eu m-am oferit voluntară să țin banii clasei. Voluntar, ca omul care se oferă să ție un ficus și se trezește peste un an cu o pădure tropicală în sufragerie.
Grupul, în ordinea apariției
- Maria: - Dar pentru ce e mai exact?
Lista e prinsă în capul grupului de luni. Fixată. Cu pin. Cu tot ce se poate fixa un mesaj pe pământul ăsta.
- Andrei: - Se poate în două rate?
- Ioana: - Am plătit deja 🙂
Nu plătise.
Apoi cineva pune poza unui melc găsit la ora de sport. Paisprezece like-uri sub melc. Paisprezece. Fondul comitetului are, în acel moment, zero.
Un tată pe care nu-l cunoaște nimeni trimite un mesaj vocal de patru minute și cincizeci și unu de secunde. Nu l-am ascultat. Nimeni nu l-a ascultat. Trăiește acolo, pe grup, ca un fel de monument.
Transferul misterios
La 22:14 îmi pică un transfer. 44,99 lei. Titlu: „cotizatie". Fără diacritice, ca să fie și mai greu de urmărit.
Care din cele trei? Habar n-am. E ca și cum ai primi o carte poștală semnată doar „un vecin".
Și banii cash. Ăia sunt capitol separat. Vin în plicuri, în ghiozdanul unui copil de șapte ani, ca o valiză diplomatică. Plicul lui Vlad avea desenat un dinozaur pe el. Înăuntru: 30 de lei și o gumă de șters. Guma nu era pentru mine, cred.
Detectiv la 23:40, cu Excel deschis
Stau noaptea și potrivesc sume cu nume, într-un fișier botezat ca un strigăt de ajutor: cotizatii_2026_FINAL_v3_corectat(2).xlsx.
Îmi lipsea un leu. Un singur leu, de la transferul ăla de 44,99. Și nu pot să dorm dacă coloana nu dă. Așa că am pus eu leul din buzunar, ca omul normal la cap, și m-am simțit imediat mai bine. Apoi puțin îngrijorată de mine însămi.
Că, apropo - ați văzut cum iau suricatele decizii? Prin cvorum. Se strâng, fac niște sunete, și când destule suricate au „votat", pornesc toată gașca într-o direcție. Fără grup de WhatsApp. Fără mesaj vocal de patru minute. Doar suricate care se pun de acord mai repede decât părinții unei clase a III-a.
Mă rog. Înapoi la cotizații.
Am ajuns să facem o aplicație pentru asta
La un moment dat, pe la al treilea an de fișiere FINAL_v3, ne-am zis: stai așa, chestia asta se poate rezolva simplu. Un link, o listă limpede, fiecare vede pentru ce dă și cine a dat, tu nu mai ești detectiv la miezul nopții. Am făcut ClassKasa. Casierul ia Premium dacă vrea; părinții nu plătesc niciodată nimic pentru asta. Atât. Mă rog, nu despre asta era vorba.
Era vorba de Gigel.
Sfârșit fericit, oarecum
Melcul de la ora de sport a primit nume: Gigel. S-a pus la vot dacă rămâne în clasă. A rămas. Șaptesprezece voturi pentru, un vot „dar cine îl hrănește?", ignorat elegant.
Fondul comitetului tot nu s-a strâns integral. Dar Gigel e bine, coloana a dat până la urmă, iar grupul e liniștit.
Cel puțin pentru următoarele cincisprezece minute.